ÎNTRUPAREA DOMNULUI – SPERANȚA ȘI LUMINA LUMII
† N I F O N
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU,
ARHIEPISCOP ȘI MITROPOLIT
IUBITULUI NOSTRU CLER,
CINULUI MONAHAL ȘI TUTUROR DREPTMĂRITORILOR CREȘTINI DIN
ARHIEPISCOPIA TÂRGOVIȘTEI,
HAR, PACE ȘI AJUTOR DE LA DUMNEZEU,
IAR DE LA NOI, ARHIPĂSTORUL VOSTRU, PĂRINTEASCĂ ÎMBRĂȚIȘARE ȘI
ARHIEREASCĂ BINECUVÂNTARE
„Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi” (Ioan 1, 14).
Iubiții mei fii sufletești,
slujitori ai altarelor și dreptmăritori creștini,
Împreună cu întreaga lume creștină ne bucurăm de sărbătoarea plină de speranță, de încredere și de lumină a Nașterii Domnului, evenimentul care a cutremurat temeliile lumii și mărturisește despre nemărginita iubire a lui Dumnezeu, Cel care a venit pe pământ pentru a trăi magnificul dar al vieții unit în mod tainic cu fiecare ființă umană.
Infinitul a ales să se manifeste în limitele finitului, Cel necuprins a ales să parcurgă toate momentele vieții cu fiecare dintre noi, ca semn de încredere nețărmurită și de iubire desăvârșită, oferindu-ne posibilitatea, nu doar de a-L adora, ci și de a-L percepe ca Cel ce este mereu aproape, de a intra într-o relație de comunicare și apropiere, personală, directă și concretă cu El, la fel de firesc și de natural cum relaționăm unii cu alții. Așa se face că am văzut „slava Sa, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).
La „plinirea vremii” (Galateni 4, 4), El S-a făcut om, pentru ca omul să se facă Dumnezeu, așa cum mărturisește Sf. Atanasie cel Mare (PG 25, 192 B), adică să-și împlinească propria vocație, să intre în acea logică fascinantă a devenirii, prin intermediul harului dumnezeiesc, și să se facă asemenea Celui ce l-a creat, mergând pe calea sfințeniei.
Întruparea lui Dumnezeu a produs o adevărată revoluție ontologică, o înnoire din temelii a firii umane și reprezintă singura cale posibilă de mântuire a omului. Din acest motiv, Nașterea Domnului este evenimentul cel mai important al mântuirii noastre, cel care a schimbat în mod fundamental întreaga istorie a umanității.
După ce am rememorat, prin post și rugăciune, în atmosfera mistică și înnoitoare a slujbelor Bisericii, acea fabuloasă așteptare pe care au trăit-o profeții și drepții Vechiului Testament, dar și unii înțelepți ai lumii antice, autentici căutători ai adevărului, acum ne bucurăm de „singurul eveniment nou sub Soare” (Eccleziast 1, 9-10), de intrarea lui Dumnezeu în lumea noastră, pentru ca noi să putem merge pe urmele pașilor Lui în istorie, în acel minunat proces al devenirii umane, pe calea sfințeniei și a împlinirii chipului Său în noi.
Dumnezeu a venit în lumea noastră și nu contenește să vină, întotdeauna, prin intermediul harului Duhului Sfânt, care-L face prezent prin Sfintele Taine și Ierurgii, în Biserica slavei Sale.
Întruparea Fiului lui Dumnezeu ne conferă încrederea de a merge cu bucurie și curaj pe drumurile vieții, știind că Dumnezeu este cu noi și că odată venit în lumea noastră, rămâne mereu cu noi, prin Duhul Sfânt, trăiește toate încercările și neliniștile noastre, dar și aspirațiile și împlinirile de care ne învrednicește.
Nașterea Domnului, „Răsăritul cel de Sus” (Luca 1, 78), este împlinirea acelei așteptări a Răscumpărătorului promis (Facere 3, 15), ce a străbătut mileniile, de la Adam, Avraam, Isaac și Iacob, până la Isaia și la toți profeții și drepții (Evrei 1, 1-2), ce a aprins de speranță atâtea inimi și a călăuzit pe cei ce au crezut, cu fidelitate, promisiunii lui Dumnezeu, în curgerea timpului.
Vestea Întrupării a sfâșiat întunericul secolelor și a alungat neîncrederea, arătându-ne că iubirea lui Dumnezeu pentru noi înfrânge orice obstacol și potrivnicie și, întotdeauna, este mai tare decât moartea.
Iubiți credincioși,
Oferindu-ne supremă pildă de umilință, dar și de iubire, Fiul lui Dumnezeu S-a născut în Betleemul Iudeii, în simplitatea unei iesle sărăcăcioase (Luca 2, 8-20), singurul loc disponibil atunci să-L găzduiască și simbol al faptului că Dumnezeu este prezent întotdeauna în nevoile, lipsurile, dorințele și aspirațiile noastre, pentru că pe El Îl întâlnim mai cu seamă acolo unde ne așteptăm cel mai puțin.
De altfel, aceasta ne arată că Domnul vine la noi și împărtășește fragilitatea noastră, de fiecare dată, cu delicatețe și cu tandrețe, gata mereu pentru a ne susține libertatea și pentru a-Și face sălaș în sufletele noastre.
Din perspectiva învățăturii creștine, Nașterea Domnului reprezintă începutul înnoirii noastre, momentul hotărâtor al restaurării și îndumnezeirii firii umane.
În Pruncul născut la Betleem, în gingășia și în fragilitatea Lui, ni S-a descoperit Cel Atotputernic, delicatețea și iubirea de nebiruit a Tatălui, dar și valoarea incomensurabilă pe care fiecare dintre noi o avem înaintea lui Dumnezeu.
Atunci când răul părea că a biruit, că nimic nu îi poate sta împotrivă, Dumnezeu Însuși S-a coborât la noi, pentru a fi de partea noastră, pentru a birui orice ne-ar răpi bucuria și plinătatea vieții.
Sub chipul Dumnezeiescului Prunc, Dumnezeu ne arată că iubirea, dăruirea, jertfelnicia și bunăvoința, sunt darurile firești ale omului și că pacea, reconcilierea și bună înțelegerea sunt mijloacele autentice prin care noi putem trăi prezența Lui și-L putem slăvi în mod autentic.
În toate locurile și în toate timpurile, omul este chemat să pășească pe urmele magilor, a acelor înțelepți ai Răsăritului, și să caute mereu Adevărul, Binele și Dreptatea, pentru a iubi fără limite, pentru a ierta și pentru a aprofunda comuniunea de iubire la care este chemat.
Dacă acei magi au adus în dar, lui Hristos, aur, smirnă și tămâie (Matei 2, 10-12), noi suntem chemați să-I dăruim mereu inimile noastre curate, smerite și pline de iubire față de El și față de aproapele, pentru a-L lăuda așa cum se cuvine și pentru a ne trăi viața în conformitate cu voia Lui.
Iubiți frați și surori în Domnul,
Nașterea Domnului este, prin urmare, o sărbătoare a comuniunii și a familiei, o celebrare a bucuriei și a speranței, care ne descoperă, de fiecare dată, frumusețea simplității și a dăruirii.
Familia naturală, constituită pe relația de iubire, respect și ajutor reciproc, dintre un singur bărbat și o singură femeie, reprezintă una dintre valorile fundamentale ale lumii noastre creștine.
La fel, nașterea de prunci, reprezintă un dar dumnezeiesc, o bucurie incomensurabilă și o necesitate pentru dăinuirea neamului omenesc precum și pentru bunul mers al societății noastre.
Mai ales astăzi, apreciem cu toții importanța deosebită pe care o are Creștinismul în istoria umanității – cel ce a creat paradigma civilizației prin excelență și a adus tot ceea ce este bun, frumos și drept în lumea noastră.
Pe valorile Evangheliei lui Hristos, a Cărui naștere o celebrăm astăzi, se sprijină lumea noastră, iar redescoperirea și aprofundarea acestora produce întotdeauna o înnoire fundamentală a civilizației umane.
Acum, când numeroase ideologii pun la încercare credința și speranța noastră, asaltându-ne viețile, reîntoarcerea la valorile autentice, alungarea derapajelor progresismului și aprecierea rodniciei pe care neamul nostru o are în istorie, constituie calea cea mai bună de urmat.
În pofida încercărilor care mișcă temeliile lumii noastre, războiul cu tragediile lui înfiorătoare, sărăcia produsă de criza economică, apariția noilor tehnologii care trebuie corect utilizate și mai cu seamă subordonate nevoilor umane, dar și problemele legate de numeroasele dezechilibre climatice, avem speranța că Dumnezeu este Cel care lucrează în permanență spre binele nostru, al oamenilor – creația Sa preaiubită.
Urmând iubirii jertfelnice a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, avem datoria de a fi, cu deosebită grijă, misionari ai iubirii Sale milostive, prin viața, cuvintele și faptele noastre, pentru a dărui încredere, speranță și lumină contemporanilor noștri și, mai ales, „pentru ca lumea să creadă” (Ioan 17, 21).
Crăciunul înseamnă bucurie, iubire, dăruire și bunătate și, în niciun caz, exces, dezinteres spiritual și accentuarea celor materiale!
Iubiții mei fii duhovnicești,
Gândurile mele se îndreaptă astăzi, mai cu seamă, către tineri, pentru că ei sunt cei ce vor duce mai departe efervescența credinței și bucuria culturii noastre creștine.
Adresându-mă lor, îi îndemn să-și pună toată speranța în Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Pruncul Cel născut în ieslea Betleemului, care niciodată nu dezamăgește, ci ne acordă întotdeauna încredere, ne oferă bucurie și ne împărtășește comuniune de iubire.
Zidindu-vă viața pe Hristos Domnul, veți învinge potrivniciile istoriei și veți alunga orice bântuială a întunericului oricăror ideologii ce ar dori, cumva, să vă înrobească și să vă fure frumusețea vieții.
Noi, toți, avem datoria de a face tot ce ne stă în putere pentru a dărui fiilor și fiicelor noastre o lume bine fundamentată pe valorile credinței – singurele care pot face cerul existenței noastre mai frumos, mai strălucitor și senin, liber de orice nor al incertitudinii și al răutății.
Sunt deosebit de recunoscător preoților, profesorilor de Religie, autorităților și tuturor celor ce susțin misiunea pastorală a Bisericii noastre din Arhiepiscopia Târgoviștei.
Împreună, în comuniune, în solidaritate și în colaborare, vom reuși să trecem pragul speranței și în acest an și să aprofundăm adâncul tainic al credinței spre mai binele nostru, al tuturor, și spre bună mărturie creștină și românească, din generație în generație.
Cu deosebită apreciere, vă împărtășesc arhierești binecuvântări, dorindu-vă să petreceți sărbătorile Nașterii Domnului, Anului Nou și Botezului Domnului cu bucurie și speranță!
La anul și la mulți ani!
Al vostru arhipăstor, către Hristos Domnul,
Cel Întrupat pentru mântuirea noastră,
mereu rugător pentru binele și
bucuria voastră, a tuturor,
† N I F O N
Arhiepiscop și Mitropolit
