„Politicile educaționale preuniversitare în România interbelică”, de Alexandru Mitru. Cartea despre care s-a discutat mult, ieri, când a fost lansată în cadrul Salonului Editorial, la Târgovişte.
“𝐋𝐚𝐧𝐬𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐭𝐞: 𝐨 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐫𝐢𝐛𝐮ț𝐢𝐞 𝐞𝐬𝐞𝐧ț𝐢𝐚𝐥ă 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐯𝐢𝐢𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥 𝐞𝐝𝐮𝐜𝐚ț𝐢𝐞𝐢
„Un popor care nu-şi cunoaşte istoria e ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii“ Nicolae Iorga
Am participat la lansarea unei cărți care trebuie citită de toți cei care influențează viitorul educației în satele și orașele noastre și nu numai. 
Felicitări, Alex, pentru această lucrare valoroasă și așteptăm cu nerăbdare următoarea ta carte. Mult succes în continuare! 
„Politicile educaționale preuniversitare în România interbelică”
Lucrarea reprezintă o analiză detaliată a politicilor educaționale din România interbelică, bazată pe teza de doctorat susținută la Universitatea „Valahia” din Târgoviște. Autorul investighează reformele din învățământul preuniversitar, concentrându-se pe integrarea provinciilor reunite după 1918 și provocările unificării sistemului educațional românesc.
Cartea este structurată în trei capitole:
Capitolul 1: Școala românească după război (1918-1920)
Acest capitol analizează dificultățile organizării învățământului preuniversitar în contextul Marii Uniri, precum lipsa resurselor și a personalului calificat, dar și integrarea diverselor tradiții educaționale din provinciile unite.
Capitolul 2: Politici și legislație educațională în perioada interbelică
Aici sunt explorate politicile educaționale reflectate în ideologiile partidelor politice, precum și contribuțiile unor personalități importante (Simion Mehedinți, Constantin Angelescu, Nicolae Iorga). De asemenea, sunt discutate elaborarea și implementarea legilor educaționale, subliniind dezbaterile intense din acea perioadă.
Capitolul 3: Politicile guvernamentale în domeniul învățământului preuniversitar
Acest capitol investighează măsurile guvernamentale în diverse perioade politice (1918-1940), analizând impactul acestora asupra sistemului educațional. Deși instabilitatea politică a îngreunat reformele, unele guverne au reușit să modernizeze sistemul și să combată analfabetismul.
Concluzii
Alexandru Mitru subliniază că, în ciuda numeroaselor încercări de modernizare și unificare a sistemului educațional, multe probleme structurale din perioada interbelică sunt încă relevante și astăzi. Cartea oferă o imagine detaliată a sistemului educațional, a provocărilor sale și a legăturilor dintre politică și educație.
Lucrarea se remarcă prin profunzimea analizei și prin bogăția documentelor de arhivă consultate, fiind un reper important pentru înțelegerea evoluției educației românești și pentru îmbunătățirea sistemului educațional contemporan”, spune Marius Caraveţeanu, primarul oraşului Răcari.
