Găeşteanca Cristina Dinu a trecut în nefiinţă ieri dimineaţă, într-o clinică din Viena, după o luptă crâncenă dusă împotriva leucemiei. Rudele, prietenii, colegii, dar şi toţi cei care au cunoscut-o în urma campaniilor umanitare de amploare sunt şocaţi. Cu toţii au crezut în şansa Cristinei, pentru toţi ea a fost şi rămâne o învingătoare. Iată însă că nici renumiţii medici austrieci nu au putut face minuni, iar tânăra s-a stins, cu credinţa că va putea fi salvată. Părinţii au reuşit să ia sicriul cu un avion care a făcut escală la Istanbul, chiar în noaptea de revelion, iar în această dimineaţă au ajuns la Bucureşti. Trupul Cristinei Dinu este depus la Capela Sf. Vineri de pe Şoseaua Griviţei, urmând să fie înmormântată luni, 3 ianuarie 2011. Transmitem şi noi sincere condoleanţe familiei îndurerate. Iată ultimele postări de pe blogul Cristinei Dinu, care demonstrează cât de strânsă şi de dramatică a fost lupta ei cu moartea. „26 august 2010 Dupa o perioada grea, una si mai grea. Nu am mai dat semne in ultimele zile, unii dintre dumneavoastra stiu ca nici nu am mai raspuns mailurilor. Ceva ce a semanat putin cu o raceala, putin cu o infectie m-a tinut in pat timp de cateva zile, cu temperatura, oboseala si stari dintre cele mai neplacute. Acum este mai bine, desi nu mi-a trecut de tot. Si am vesti iar. Nu bune… Din cauza ca rezultatele examinarii PET-CT nu sunt bune si pot fi traduse tot ca progresie a bolii, au amanat iar. Spun ei 6 pana la 8 saptamani, timp in care sa mai fac doua cicluri de chimioterapie. Chimioterapia incepe luni, ca sa dispara urmele infectiei si sa nu riscam complicatii nedorite pe fondul unui sistem imunitar compromis. De ce insista ei sa nu fie progresie atunci cand fac transplantul? Pai, pentru ca celulele sa poata distruge boala, aceasta trebuie sa fie mai slaba si sa nu fie activa. Trebuie cumva sa se obtina oprirea bolii ca un efect cumulativ al chimioterapiei normale impreuna cu chimioterapia in doze mari care se face pentru eliminarea maduvei inainte de transplant plus, in cazul meu, al radioterapiei intregului corp care imi va fi administrata. Si neavand celule de la donator adult nici pana acum, durata pe care boala trebuie sa stea pe loc este mai mare, pentru a exista sanse de vindecare. Celulele de cordon ombilical incep sa lucreze in aproximativ 4 pana chiar la 6 saptamani de la momentul transplantului (care se face imediat dupa chimioterapia in doze mari), iar boala mea o ia razna dupa protocoalele de chimio incercate pana acum la numai 2 sau maximum 3 saptamani. De aceea, incercam sa gasim altceva… Iar… Desi suna ciudat, exista si o parte buna in toate astea : putem cauta un donator in continuare. Asa ca, testele continua. In conditiile din postarea de mai jos. Aceleasi ore, aceleasi zile, cu inregistrare in Registrul donatorilor de celule stem. Sunt necesare aceleasi date, programarile vor fi facute de mine pe baza mailurilor pe care dumneavoastra le veti trimite pe adresa dinucristina8223©yahoo.com. Va multumesc! Astept in continuare mailurile dumneavoastra si imi cer scuze pentru cele cateva zile de tacere! Pe curand! Cristina Marţi, 9 noiembrie 2010 Nu, nu ma simt deloc deloc bine, dar promit sa ma refac si sa revin cu o poveste lunga…Halal poveste… Dar vine Mosul 🙂 Asa mi-a zis cineva 🙂 Cu drag, Cristina »
Dum. dec. 22nd, 2024
