COMUNICAT DE PRESĂ
Povestea lui Edi, studentul care visează să lucreze în laboratorul SRI
“Toată lumea e de părere, în mod eronat, că dacă urmezi facultatea de farmacie trebuie să lucrezi într-o farmacie comunitară… E bine să se ştie că farmaciştii nu sunt prezenţi doar în farmacii, ci au un rol foarte important în menţinerea vieţii.”
Astăzi vă facem cunoştinţă cu un tânăr special, crescut în familia unui asistent maternal profesionist din judeţul Dâmboviţa de mai bine de 18 ani. Îi vom spune Edi, aşa cum îl numesc toţi apropiaţii. Încă de la prima vedere poate fi caracterizat ca un băiat isteţ, foarte educat, calm şi cu o viziune foarte bine definită asupra propriului viitor. Este student în anul al II-lea la Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti, specializarea farmacie.
Edi a avut norocul să ajungă în braţele domnului Traian Baron, un domn special, unul dintre bărbaţii curajoşi care au decis să devină asistent maternal profesionist în cadrul instituţiei noastre. Rămas fără loc de muncă şi cu o inimă imensă, prea mare doar pentru cei doi copii ai săi, domnul Traian a decis să ofere iubire, afecţiune şi grijă şi altor copii care au atâta nevoie. A avut în grijă mai mulţi micuţi de-a lungul timpului, dar relaţia cu Edi a fost specială din primul moment: “Edi este ca şi copilul meu, al treilea băiat al meu. Mereu a fost un copil, bun, respectuos, foarte cuminte, a învăţat foarte mult şi mă face mereu mândru de el!”. Şi după ce s-a pensionat domnul Baron a rămas aproape de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa, luând copii în plasament la persoană. Şi în prezent, pe lângă Edi, mai are în plasament un băiat de 14 ani cu dizabilităţi.
Domnul Baron are doi băieţi mari şi şi-a întregit familia cu al treilea băiat. Edi îi iubeşte ca pe proprii săi fraţi şi se ajută reciproc: “Fratele de la Bucureşti m-a ajutat să-mi cumpăr şi maşină.” “Mezinul familiei” va rămâne în familia domnului Traian toată viaţa şi a promis că le va fi sprijin atunci când va veni momentul.
În copilărie, deşi era obişnuit în familia domnului Baron, băiatul a început să îşi pună nenumărate întrebări despre vizitele regulate la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa, despre vizitele la domiciliu ale reprezentanţilor instituţiei “Am întrebat de ce tot mergem la Târgovişte… Aveam 7-8 ani, dar nu m-a speriat nimic, nu a fost ceva şocant. Eram deja în familia mea.”. A înţeles că este în plasament la familia domnului Baron şi nu a fost niciodată curios să îşi cunoască părinţii naturali: “Ar putea fi doar aşa, o curiozitate să văd dacă există vreo asemănare fizică. Atât! Eu sunt bine, mă simt foarte bine alături de mama, tata şi fraţii mei. Ei sunt familia mea!”.
Revenim la viaţa de student şi Edi ne uimeşte, din nou, spunând că primul an de facultate a fost uşor. Deşi pare ciudat, ţinând cont că urmează cursurile uneia dintre cele mai grele facultăţi, băiatul nostru pare că nu se teme de nimic: “A fost tare bine şi la facultate şi în cămin. Mi-am făcut prieteni, am fost drăguţ cu toţi. I-am ajutat cu temele, le-am mai explicat aspecte pe care ei nu le-au înţeles, iar eu da. Mi-e foarte uşor şi mie să învăţ dacă explic şi altora, reţin eu mai bine.”.
Băiatul sare în ajutorul oricui are nevoie doar dacă se simte pregătit să îl ajute. Spune că nu vrea să încurce şi dacă nu este sigur pe el preferă să stea deoparte. Este un tânăr dornic să evolueze din toate punctele de vedere şi în orice discuţie cu el se regăseşte expresia “e loc de mai bine”. Niciodată nu alege calea uşoară şi doreşte să aprofundeze cât de mult se poate orice învaţă. Ne spune că nu este perfecţionist, dar dorinţa sa de a face totul cât mai bine şi corect este vizibilă: “Nu există prea multe posibilităţi fără studii superioare. Farmacia mi se pare foarte interesantă! Oamenii trebuie să înţeleagă importanţa farmaciştilor în medicină. Şi vaccinurile au fost create în mare parte de chimişti şi farmacişti. E bine să se ştie că nu sunt prezenţi doar în farmacii. Farmaciştii au un rol foarte important în menţinerea vieţii.”.
Vrea să lucreze pe viitor în laboratorul SRI sau în domeniul studiilor clinice, în niciun caz într-o farmacie de masă. “Dacă aş fi foarte deştept şi aş face şi doctoratul, mi-ar plăcea să fiu şi profesor universitar şi aş preda în facultatea în care m-am format.”. Noi ştim că Edi este un băiat deştept şi că va reuşi tot ce şi-a propus. Are susţinerea şi încrederea familiei, dar şi a noastră. Tânărul este foarte sincer şi spune că de multe ori şi-ar dori să tacă, să nu spună chiar tot ce gândeşte pentru că nu toţi oamenii acceptă şi apreciază sinceritatea. Pomeneşte de multe ori despre anxietatea socială pe care este convins că o are pentru că nu se simte neapărat confortabil în mijlocul mulţimilor de oameni “Cred că este o oarecare teamă din copilărie să nu fac o greşeală, să nu râdă cineva de mine atunci când greşesc… Nu îmi place să fiu în centrul atenţiei, mi se pare că toţi ochii sunt aţintiţi spre mine şi parcă mă obosesc.”. Ştim că Edi va rupe şi această barieră pentru că este extrem de comunicativ şi sociabil.
După 30 de ani spune că îşi doreşte propria lui familie, după ce va fi împlinit şi profesional. Îşi doreşte să fie un părinte libertin cu proprii copii, pe care să îi orienteze către diferite sporturi şi activităţi artistice. Se consideră un tânăr împlinit până la acest moment, fără eşecuri sau reuşite semnificative. Noi credem că rezultatul foarte bun la examenul de bacalaureat, obţinerea permisului de conducere şi, mai ales, admiterea la una dintre cele mai bune universităţi din ţară sunt reuşite extrem de importante din viaţa lui pentru care îl felicităm din suflet! Îl felicităm şi pe domnul Baron pentru felul în care l-a crescut şi educat pe Edi, pentru răbdarea şi afecţiunea acordate băiatului şi tuturor copiilor pe care i-a avut în grijă. Noi suntem mândri de băiat şi onoraţi că de-a lungul timpului am colaborat cu astfel de oameni inimoşi şi profesionişti!
