“Când m-a văzut, procurorul militar colonelul Vasilache a început să râdă. Ne cunoșteam de prin 1997 când mă audiase-n alt dosar în care un coleg, polițist, mă reclamase că aş fi lovit un criminal în timpul anchetei. De fapt, în acea speță, criminalul, fiind la braconaj, omorâse prin împușcare un copil de 13 ani şi fusese agresat de rromii din satul unde încercase să se ascundă. Acest lucru l-a constatat de altfel şi procurorul militar, deși încercase prin toate mijloacele să mă incrimineze. Zâmbind, mi-a spus că sesizarea este hilară şi că pentru cei 50 de bani, va obține “trimiterea mea în judecată”.
Aşa cum v-am spus, prin anul 2000, când lucram la altă subunitate de poliţie, am primit rezoluția de NUP în acest dosar. Prin 2001, urmăriţii general din localitatea unde lucrasem zburdau liberi prin faţa polițiștilor care rămăseseră în localitate. De altfel, fusesem înlocuit cu un coleg alcoolic care, dacă avea ce bea, nici nu cobora din casă. Cetățenii localității erau disperați din cauza faptului că hoții şi violatorii se plimbau liberi şi au început să mă sune tot mai insistent.
Mai aveam un prieten în cadrul serviciului O.P Dâmbovița, maiorul G.C, fost subofițer. L-am sunat şi l-am rugat să raporteze la nivelul serviciului că se impunea o acțiune în localitatea unde lucrasem. La sfârşitul lui 2001 începutul lui 2002, când se schimbase şi conducerea I.P.J. Dâmbovița, m-a sunat maiorul şi mi-a spus că putem merge să arestăm urmăriţii general. În decurs de trei zile, eu şi maiorul G.C. am reţinut şi arestat 6 urmăriţi general pentru viol, furt şi înşelăciune.
Furturile şi violențele în localitate cunoșteau o recrudescența nemaiîntâlnită, iar furtul de gazolină şi porci era în ‘floare”. Polițiștii, erau capii rețelei de distribuție a bunurilor furate şi chiar ajunseseră să programeze hoții ca să le vândă porcii furați. Cam prin toamna anului 2003, am fost sunat de noul inspector șef, colonelul V.A care m-a rugat să merg în localitatea unde lucrasem deoarece violența devenise extremă. În fapt, un rrom intra în locuințele bătrânelor singure, le desfigura pur şi simplu şi fura tot ce era de valoare.
Polițistul care era atunci șef la subunitate, mersese la o sesizare de acest gen şi înainte de sosirea echipei de cercetare la fața locului, pusese rudele victimei să spele sângele şi să facă curățenie în camera infracțiunii. De altfel, după această ispravă a fost poreclit “plutonierul detergent”. Marea sa realizare de când venise, era faptul că își căsătorise fiica cu un rrom implicat în mai multe furturi de autoturisme fiind şi liderul grupării de furturi de gazolină şi porci.
M-am deplasat în localitate la exact 20 de ore după comiterea unei astfel de tâlhării. Echipa operativă fusese deja acolo şi efectuase cercetarea locului faptei. Era în jur de ora 9,30 dimineaţa. În noaptea ce tocmai trecuse, plouase destul de mult astfel încât, câinele de urmă nu a putut prelua urma de miros. O cunoșteam bine pe bătrâna care fusese agresată şi m-am dus direct la locuința ei. Am intrat în casă şi în camera unde se comisese fapta, imaginea era înfiorătoare; pereţii, masa, soba, scaunele, patul şi podeaua erau stropite cu sânge.
Biata bătrâna avea faţa tumefiată, ochii aproape nu se mai vedeau, buzele umflate însă, cu toate acestea, m-a recunoscut şi a început să plângă. Cu greu a început să-mi povestească prin ce trecuse…
Va urma,
D.D.”
20