Curg râuri de lacrimi în oraşul Găeşti. Este ziua grea a despărţirii, în care Camelia şi micuţul ei, Albert, sunt conduşi pe ultimul drum.
Camelia avea numai 34 de ani şi multe planuri de realizat. Era o mămică frumoasă, iubitoare, o soţie gospodină şi grijulie, talentată în cofetăria pe care o deţinea şi plină de viaţă.
Trăia o poveste de dragoste ca-n poveşti alături de iubitul ei, iar Dumnezeu le dăruise o minune de copil, Albert.
Băiatul urma să împlinească cinci anişori, dar o nenorocire s-a abatut asupra tinerei familii şi a dărmat întreaga poveste.
Într-o clipă fatidică, cel mic a căzut în piscina din curtea casei.
Mama lui a sărit în apă să-l salveze, dar din păcate nu s-a mai putut face nimic.
Sfâşiată de durerea pierderii unicului copil, Camilia a cedat şi şi-a luat viaţa.
Cu sufletele împietrite de durere, cei dragi îşi iau rămas bun de la Camelia şi de la Albert.
Dumnezeu să le aibă sufletele în paza Sa şi să dea putere rudelor în aceste zile extrem, extrem de grele.
20