GRUPUL PARLAMENTAR PSD
DECLARAȚIE POLITICĂ
Doamnelor și domnilor senatori,
Dragi români,
În urmă cu 100 de ani, Sfatul Țării vota unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind, astfel, prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România. Au urmat, apoi, celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – la 1 decembrie 1918, fiind creată România Mare.
Totuși, până la acel moment este de subliniat faptul că, prin Tratatul de la București din 1812, partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei a intrat în componența imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat într-o puternică competiție – în fapt, o luptă – pentru locuitorii acestui ținut formând gubernia Basarabiei, două concepții identitare potrivnice: românismul și moldovenismul.
Dacă ne privim cu atenție, și astăzi, ca și în 1812, retorica moldovenism vs. românism a reînviat. Ca și atunci, susținătorii „moldovenismului“ își au aceleași origini, aceleași idei, aceleași interese, doar mijloacele diferă. În rest, motivele și interesele– interese ascunse aș spune – sunt aceleași.
Din momentul unirii Basarabiei cu România – de fapt, din întregul proces care a condus la unire – putem trage câteva concluzii, dar, mai ales, câteva idei forță. Unirea Basarabiei cu România reprezintă concretizarea și biruința mișcării româniste.
Este dacă vreți materializarea unui ideal, este lupta cu toată ființa neamului românesc pentru atingerea unui obiectiv de mare valoare națională, dar și respectarea unei obligații morale.
Doamnelor și domnilor,
Unirea Basarabiei cu România, România Mare, sunt exemple a ceea ce înseamnă unitatea în jurul unei idei forță cu implicații naționale pe termen lung. Unitatea clasei politice, unitatea societății, unitatea instituțiilor statului – așa cum erau ele la acea vreme. Mai bune sau mai puțin bune, mai moderne sau nu, mai mult sau mai puțin cinstite, mai performante sau mai puțin performante. Putem pune orice adjectiv, însă, nu putem nega înțelepciunea pentru găsirea celei mai eficiente metode de îndeplinire a scopului liber asumat și unitatea în acțiune. Nu putem nega nici determinarea întregii societăți.
Dragi colegi,
Elitele vremii nu numai că au fost receptive la dorința românilor de a fi împreună, dar nu au precupețit niciun efort de a o transpune în realitate, de a înfăptui un act care s-a dovedit a fi de o înaltă abilitate politică, dar, mai ales, așa cum spuneam, de o solidaritate cu totul specială. Practic, fiecare personalitate a vremii s-a implicat în acest proiect de însemnătate capitală pentru neamul românesc, în ciuda contextului politic intern. Și, totuși, cu maturitate și animate de binele național, elitele vremii au găsit soluția de a învinge nu numai barierele interne, dar, mai ales, presiunile externe.
Astăzi, discutăm cu mândrie despre ceea ce au făcut înaintașii noștri. Astăzi, evocăm înțelepciunea clasei politice de atunci, unitatea clasei politice, a societății. Spunem cu mândrie că este Anul Centenarului. Mai mult, zeci de localități de pe ambele părți ale Prutului – despărțite din cauza unui regretabil și condamnabil context istoric – semnează declarații de Unire. Este foarte bine. Acest demers ne arată că, în pofida unora care urăsc acest demers, românii sunt români oriunde s-ar afla, așa cum spuneam – și, vreau, să o mai spun, din nou – din cauza unui context istoric nedrept. Parcă ne apropriem de atmosfera și entuziasmul din urmă cu 100 de ani.
Dar, eu îmi doresc să facem mai mult decât atât. Îmi doresc să dăm dovadă de mai mult pragmatism și să valorificăm în totalitate oportunitatea oferită de Legea pentru modificarea Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale şi a Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, prin care autorităţile administraţiei publice locale din România pot aproba finanţarea unor proiecte propuse de către autorităţile administraţiei publice locale din Republica Moldova şi Ucraina, în baza acordurilor de înfrăţire/cooperare încheiate în condiţiile legii pentru obiectivele de investiţii ale unităţilor administrativ-teritoriale din Republica Moldova şi Ucraina. Ce vreau să spun? Aceste declarații de intenție să fie întărite de acțiuni concrete ale autorităților locale din România și din Republica Moldova care să meargă acolo unde este cea mai mare nevoie. Adică, la cetățeni. Doar așa vom demonstra că vorbele sunt întărite de fapte și, împreună, cele două, cu determinare, unitate și încredere, pot constitui un întreg frumos și armonios despre care generațiile viitoare să vorbească la fel cum facem noi astăzi.
Dragi colegi,
Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să știm ce ne dorim. Până la urmă contează mai puțin de unde venim. Însă, este capital și esențial să știm încotro ne îndreptăm. Avem datoria, în Anul Centenarului, în anul premergător Președinției României la Consiliul Uniunii Europene, să ne definim foarte bine imaginea pe care dorim să o transmitem la nivelul Uniunii Europene, la nivelul partenerilor strategici, la nivel internațional și, mai ales, la nivel regional. Într-un context de securitate cu multe provocări, cea mai mare amenințare a României este propria „etichetă”; o „etichetă” pe care, din păcate, nu am reușit să o identificăm, să ne-o asumăm și să o impunem la nivelul interlocutorilor externi.
Cu alte cuvinte, în Anul Centenarului cred cu tărie că avem datoria ca, pe lângă manifestări culturale, artistice, dezbateri etc. – manifestări dedicate momentului -, să generăm și o propoziție definitorie a neamului românesc. Da, o singură propoziție prin care – de la est la vest și de la sud la nord, parteneri strategici sau nu, țări membre UE sau nu, țări membre NATO sau nu – să se înțeleagă limpede și clar cum ne definim, cine suntem și, în consecință, ce vrem să facem pentru a impune – la nivelul mentalului colectiv internațional, regional și din imediata vecinătate – eticheta/ideea forță pe care ne-o asumăm, pentru care nu vom precupeți niciun efort, care ne definește și în baza căreia suntem apreciați.
Anul Centenarului și momentul pe care, astăzi, îl marcăm sunt momente mult prea importante pe care nu ne putem permite – să le ratăm. Chiar dacă avem viziuni diferite, chiar dacă propunem soluții diferite, doar uniți și având același cap compas putem reuși să ne îndeplinim menirea: să lucrăm pentru România și pentru români oriunde s-ar afla ei – de bună voie sau ca urmare a unor contexte istorice condamnabile. Să fim conștienți – așa cum au făcut și înaintașii noștri – că doar împreună și uniți în idealul național vom reuși.
Vă mulțumesc,
Senator Adrian ȚUȚUIANU
