Comunitatea bulgarilor din Târgovişte, Cartierul Matei Voievod, sărbătoreşte Paştele Cailor, Konski Velikden, în prima sâmbătă a Postului Mare, sâmbătă care, după calendarul ortodox, este a Sfântului Teodor sau Todorovden, în limba bulgară. Acest obicei este unic în România, specific comunităţii bulgarilor de la Târgovişte.
Este ziua în care grădinarul bulgar şi calul său, după un obicei străvechi merg la biserică şi primesc binecuvântarea preotului pentru a fi sănătoşi în anul care urmează. La biserică, preotul binecuvântează cu apă sfinţită şi cu konceta (căluţi din aluat de pâine) pentru sănătate. După slujba religioasă femeile oferă konceto bărbatului, iar acesta împarte darul în două părţi egale, jumătate o mănâncă el, jumătate o dă calului, pentru a întări legătura dintre ei. Muncile de primăvară începeau în credinţă şi speranţă de mai bine.
Acest obicei este una dintre moştenirile ancestrale pe care bunicii bunicilor noştri o au de la înaintaşii lor trăitori la sud de Dunăre, obicei păstrat şi astăzi. Având o puternică amprentă spirituală, credinţa fiind unul dintre pilonii existenţei lor, acest obicei arată ce importanţă dădeau grădinarii bulgari acestui nobil animal care i-a însoţit în bejanie şi i-a ajutat în munca lor. Mergeau împreună la preot să primească binecuvântare. Cum altfel să fi procedat omul simplu decât făcându-şi prietenul necuvântător egal în faţa lui Dumnezeu? Un gest normal prin simplitatea şi pragmatismul său: gospodarul era bine dacă şi ajutorul lui de nădejde era bine.
Şi astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de normalitate. Şi de calm. Sărbătoarea este o invitaţie la iubire şi respect a naturii şi a darurilor cu care am fost blagosloviţi. Dacă pe unii greutăţile i-au îngenunchiat, sunt încă destul de mulţi gospodari în comunitatea bulgară pentru care CALUL reprezintă o mare bogăţie şi ajutor nepreţuit în activităţile de zi cu zi. Îi veţi vedea, în zi de sărbătoare, cât de frumos împodobesc caii şi căruţele şi cât de mândri trec în atelajele lor, în picioare, cu căciulile şi pălăriile date pe ceafă, să fie văzuţi de departe! Este atitudinea pe care progresul, modernitatea n-au schimbat-o prea mult… Imagine a bulgarilor mândri veniţi de la sud de Dunăre, fugind de urgia otomană, rămasă neschimbată pentru generaţiile viitoare. Este momentul de glorie al acestor oameni simpli şi muncitori, puţin pretenţioşi, dar care seara nu intră în casa lor la masă înainte de a da tainul binemeritat tovarăşilor lor de trudă.
În aceste zile natura ne oferă liniştea de care ne va fi dor tot restul anului. Pentru grădinarii care iubesc munca, zăpada mare din iarnă este certitudinea recoltelor bune de la vară. Dar zăpada mare este ea însăşi o persuasiune pentru odihnă şi huzur: carne la cazan mai e, vin în beci mai e, chef de vorbă, aşişderea, slavă Domnului! Zăpada mare a prelungit perioada sărbătorilor. Şi bulgarul, ca şi românul, când e vorba de sărbătoare, este întotdeauna bucuros de oaspeţi!
Vă aşteptăm cu drag!
Dobre doşli!
