Ilie Laurențiu era deja un sportiv cu vizibilitate pe scena culturismul ui românesc. Însă anul acesta a depășit orice așteptări, golind de premii toate categoriile la care a participat. Pro Nutrition Grad Prix a adunat la Dej, pe 24 și 25 septembrie, 400 de participanți din țară și nu numai.
Cu o pregătire gândită de el, Laurențiu a reușit să prindă o formă maximă, ce i-a permis sa-și demoralizeze adversarii încă de la proba cântarului. A adjudecat medalia de aur la proba de culturism, categoria 70kg, a urmat proba de bodybuilding clasic, unde evaluarea se face la sânge în funcție de raportul înălțimii față de greutatea corporală și proporționalitatea musculară, iar in cele din urmă a urcat pe scena openului, unde a bătut coloși de peste 100kg. Rezultatul este cu atât mai deosebit cu cât este unic, nemaifiind niciun sportiv care să câștige atât de detașat categoriile acestui concurs.
Pregătirea a fost una spartană, în cele 24 de săptămâni anterioare concursului, sportivul a trebuit să jongleze nu doar cu greutățile de la sală ci și cu alimentația. În doar 10 săptămâni a dat jos 15kg, dieta sa a ajuns de la peste 5000 kcal zilnic la sub 1000 kcal în săptămâna concursului, pentru a se putea prezenta pe podium cu un procent al grăsimii corporale de doar 2,2%.
Greutatea pregătirii a fost cu atât mai mare cu cât Laurențiu nu beneficiază de ajutorul niciunui sponsor, întregul aport financiar revenindu-i în totalitate. Cu o experiență sportivă de 15 ani, își oferă serviciile de antrenor personal în sălile de fitness din Găești și Topoloveni, având sub supraveghere atât persoane care vor să mențină sub control greutatea corporală dar și oameni care se pregătesc pentru diferite probe fizice în vederea admiterii în instituțiile de stat.
Deși la nivel declarativ statul încurajează sportivii de performanță, în fapt, sportivul nostru nu a primit niciun ajutor, iar autoritățile nici nu știu de existența sa. Tristețea este cu atât mai mare cu cât societatea actuală este în căutarea unor modele, a unor oameni care să poată fi piloni pe care să dezvoltăm sănătos și armonios generațiile care vin din urmă.
Cu modestie, Laurențiu mărturisește: “Am vrut doar să arăt că se poate. Într-o lume în care găsim la orice pas piedici și motive să renunțăm, eu am găsit puterea în familie și am continuat până ce m-am depășit pe mine. Nu am concurat împotriva altora, am concurat împotriva mea, împotriva a ce știam că pot deja. Limitele există doar în mintea noastră, iar eu am vrut să le împing nițel, să ies din spațiul acela comod și sigur pentru a ajunge în locul pe care mi l-am imaginat la fiecare antrenament. Pe podium, între cei mai buni concurenți din țară, constați cât ești de competitiv, vezi dacă meriți sau nu să stai lângă ei. Eu am visat, am muncit să-mi ajung visul din urmă iar acum ma întorc acasă la familie, mulțumit că am putut arăta copiilor cât de importat este sa crezi în forțele proprii. Pe scenă s-a văzut cum am ridicat un trofeu, dar pentru copiii mei am ridicat o lume întreagă, le-am arătat că se poate, indiferent cine ești sau de unde vii.”
Avand in vedere că openul Grand Prix este câștigat pentru a doua oară de un sportiv de categorie mică, cum doar Danny Padilla făcea în anii ’70 când concura împotriva colosilor de peste 100kg, cred ca Laurențiu își merită porecla de “ucigasul de giganți”. Îi dorim o carieră cât mai lungă, fără accidentări și titluri cât mai multe!
