O coincidență fericită a așezat în calendar, la data de 9 mai, trei momente cu valoare de reper istoric pentru poporul român, fiind ziua în care sărbătorim Independența, Victoria si Solidaritatea. În data de 9 Mai, zi cu profunde semnificații naționale și internaționale, privim cu mândrie la momentul de referință în care a fost proclamată cu fermitate și încredere Independența, crez pentru care peste zece mii de ostași s-au jertfit pe câmpurile de luptă. Prin actul de la 9 mai 1877, treaptă importantă spre făurirea statului roman modern, în sesiunea solemnă a Adunării Deputaţilor, a fost reafirmat dreptul națiunii române de a-şi decide singură soarta. În acea zi, ministrul de Externe Mihail Kogalniceanu avea să rostească în Parlamentul țării cuvintele memorabile, cu ecou puternic în conștiința neamului, atunci, dar și peste veacuri: Suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare, afirmând căguvernul “va face tot ce va fi cu putinţă ca starea noastră de stat independent să fie recunoscută de Europa”.
Proclamația marchează o etapă extrem de importantă în istoria românilor și deschide drumul, deloc ușor, spre Independență, aceasta fiind consfințită și pe câmpul de luptă pentru a putea fi impusă forțelor militare turcești și pentru a fi recunoscută de marile puteri europene. Intrată în război, în primăvara anului 1877, armata română a dovedit eroism, a cucerit redutele otomane de la Plevna, Griviţa, Smârdan şi Vidin, apărând idealul unui neam. Astfel, Independența a fost câştigată în tranșee, cu sângele bravilor ostaşi, dar și cu încredere în confirmarea acesteia de către țările europene care, un an mai târziu, odată cu semnarea Tratatului de la Berlin, au recunoscut implicarea militară a armatei române, decisivă pentru limitarea puterii Imperiului Otoman. Actul istoric de la 9 mai 1877 nu a fost unul spontan, ci s-a constituit într-o încununare a eforturilor tot mai numeroase din acei ani ale înaintașilor care au urmat cu credință acest ideal și, fie pe cale politică, fie cu arma în mână, au scris o importantă pagină de istorie, cu profunde reverberații care se vor păstra și peste timp.
Aproape șapte decenii mai târziu, pe 9 mai 1945, românii au trăit bucuria sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial, încleștare care a zguduit lumea din temelii și a semănat peste tot moarte, foamete și teroare. Cel de-al treilea Reich a capitulate, semnarea actului de capitulare necondiţionată a Germaniei având loc la cartierul general sovietic din Berlin. Ziua de 9 mai este cea în care Aliații au obținut victoria împotriva Germaniei naziste, punând astfel capăt celei mai pustiitoare și însângerate conflagrații din istoria Bătrânului Continent, războiul lăsând în urmă morți, răniți, orfani și ruine, într-o lume care purta răni adânci și care uitase ce înseamnă speranța. Astfel, data de 9 mai 1945 devine Ziua Victoriei și este serbată prin ample manifestări în multe țări din Europa. Nu putem să nu subliniem, în acest context, importanta contribuție a armatei române care s-a alăturat Aliaților, războiul fiind astfel scurtat cu câteva luni.
Doamnelor și domnilor,
Tot în data de 9 mai, gândul se îndreaptă spre un alt moment istoric important, plasat sub semnul solidarității și cooperării europene, al valorilor culturale universal, în contextual păstrării identității naționale. În această zi este serbată şi Ziua Europei, prin decizia luată de Consiliul European de la Milano, în 1985. Un proiect care a așezat țările Europei pe calea conlucrării prindea contur la câțiva ani de la încheierea celui De-al Doilea Război Mondial, prin inițiativaministrului de Externe al Franţei, Robert Schuman, care, prin declara declaraţia istorică de la 9 mai 1950, propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania, pentru eliminarea rivalităţilor seculare dintre cele două state. Declaraţia Schuman a fost punctul de pornire al amplului proces de construcţie a unei Europe unite, fiind puse bazele concrete ale unei federaţii europene care să aibă ca obiectiv menţinerea păcii. Robert Schuman sublinia: Pacea mondială nu poate fi asigurată fără a face eforturi creatoare proporţionale cu pericolele care o ameninţă. Contribuţia pe care o poate aduce civilizaţiei o Europă organizată şi activă este indispensabilă pentru menţinerea unor relaţii paşnice… Nu am reuşit să realizăm o Europă unită şi ne-am confruntat cu războaie.
În data de 18 aprilie 1951, şase state, amintind aici Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda, au semnat Tratatul de la Paris privind prima dintre comunităţile europene, cunoscută sub numele de Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului. Ulterior, cele şase state au decis să pună piatra de temelie pentru a construe o comunitate economică, bazată pe libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor. Astfel, în 1957, prin Tratatul de la Roma, au înfiinţat Comunitatea Economică Europeană, precursoare a Uniunii Europene de astăzi. Astfel, Ziua Uniunii Europene devine un adevărat simbol al toleranței și al unității în diversitate și nu înseamnă numai data de naştere a construcției europene de astăzi, ci este, dincolo de orice, o zi a speranței și a bucuriei de a fi împreună în marea familie europeană.
Evenimentele istorice marcate în ziua de 9 Mai ne îndeamnă la reflecție, dar este și prilejul de a reafirma recunoștința profundă față de înaintașii care au făcut ca Independența țării și făurirea României Mari să devină realitate. Astăzi, suntem o țară respectată în Uniunea Europeană și în lume și, pe deplin încrezători în forța și valorile culturale și spiritual ale neamului românesc, putem privi cu încredere spre viitor!
