Din an în an, ne învredniceşte Dumnezeu să ne reamintim de marele şi minunatul eveniment care a fost Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, a Fiului lui Dumnezeu, „Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om”. Aşa mărturisim când rostim Crezul, la Sfânta Liturghie, crez care cuprinde elementele fundamentale şi esenţiale ale credinţei noastre creştine ortodoxe. Suntem, întradevăr, în faţa celui mai mare eveniment care s-a putut întâmpla vreodată pe pământ: Întruparea lui Dumnezeu. De aceea, s-a şi început, prin acest eveniment, o eră nouă în istoria omenirii, era creştină. Adică, era situării celor care L-au primit pe Hristos ca Dumnezeu, sub puterea principiilor şi învăţăturilor Lui, care sunt descoperire dumnezeiască pentru îndrumarea vieţii oamenilor pe pământ şi pentru dobândirea celei de dincolo, din eternitate. El a venit pentru mântuirea şi viaţa noastră.
Iubiți fii sufletești,
Vestea minunată pe care ne-o aduc colindătorii în fiecare an este cutremurătoare pentru mintea şi pentru sufletul nostru, în general: este vestea Naşterii Fiului lui Dumnezeu prin înomenirea Sa, luând chipul nostru. Sfântul Ioan Gură de Aur, un mare părinte al Bisericii din sec. al IV-lea, spunea, într-o predică a sa, astfel: „Săltăm de bucurie şi prăznuim şi ne minunăm şi ne uimim de taina cea mare a înomenirii lui Hristos, care covârşeşte toată mintea şi priceperea omenească.” Ne uimeşte, dar, în acelaşi timp, ne şi copleşeşte prin iubirea şi strălucirea Sa dumnezeiască, dar şi prin smerenia Sa desăvârşită, venind în lume şi născându-Se, din Fecioara Maria, în ieslea Betleemului. Întruparea Sa este viaţa şi binecuvântarea noastră, întrucât este prezenţa printre noi a Celui ce a făcut cerul şi pământul, cosmosul şi pe noi înşine. Se întrupează Cel ce este Duh, Spirit, Dumnezeu, spre a înălţa şi îndumnezei trupul omenesc, spre a-l creşte până la statura desăvârşirii, aşa cum l-a voit Dumnezeu de la început, stare din care a căzut. Vine acum să-l înnobileze, să-l restaureze în starea cea dintâi, să-i redea cinstea şi valoarea, să-i readucă calitatea vieţii şi mântuirii lui. Vine să Se înfrăţească cu noi, ca să fim toţi fiii lui Dumnezeu şi fraţi între noi, întru iubirea Sa dumnezeiască. Acesta este cu adevărat minunatul eveniment al Naşterii Domnului, care covârşeşte toată mintea omenească. Naşterea Domnului în Betleem nu este o naştere oarecare, ca a unuia dintre noi, ci este una minunată, este Naşterea Fiului lui Dumnezeu, Unul din Treime, venit printre noi spre a ne aduce învăţătură de sus despre Dumnezeu, despre noi, despre felul în care trebuie să trăim viaţa pe pământ ca să moştenim Împărăţia Cerurilor, adică mântuirea. Asemenea eveniment nu se mai întâmplase niciodată în istorie. Dumnezeu mai vorbise oamenilor, în Vechiul Testament, prin îngeri şi prin profeţi, prin Cuvântul Său, precum lui Moise, din rugul aprins, dar nu venise niciodată să fie văzut, să se poată sta de vorbă cu El faţă către faţă. De aceea, evenimentul petrecut la Betleem este unic. Atât de mare şi extraordinar, încât a copleşit pe contemporani până la a-i deruta în comportamentul lor în acel timp, ajungându-se până la răstignirea Sa pe Cruce. Nu mult după aceea, prin învăţătura, minunile şi Învierea Sa, Iisus a confirmat marea binecuvântare a mântuirii oamenilor, prin minunata Sa Naştere.
Iubiți credincioși și fii duhovnicești,
Vestea minunată a Întrupării Mântuitorului ni se readuce în amintire în fiecare an, ca să ne reînnoim credinţa în dumnezeirea Sa şi să ne reînnoim şi viaţa noastră sufletească. Mântuitorul ne-a încredinţat că El este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, prin întreaga Sa activitate şi prin învăţăturile Sale, cuprinse în Sfintele Evanghelii şi în celelalte scrieri ale Sfintei Scripturi şi consemnate şi aprofundate în Sfânta Tradiţie, de către autori inspiraţi de Dumnezeu. Prin învăţătura Sa, a adus noutăţi care au revoluţionat lumea socială şi religioasă a vremii. A adus legea dragostei de Dumnezeu, dovedită prin dragostea faţă de aproapele: „Dragoste mai mare decât aceasta nimeni nu are: să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc” (Ioan XV, 14 – 15), iar, în prima sa epistolă sobornicească, Sf. Evanghelist Ioan spune: „Pentru că cel ce nu- şi iubeşte fratele pe care-l vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe Care nu-L vede. Şi această poruncă o avem de la El: cel care-L iubeşte pe Dumnezeu, să-l iubească şi pe fratele său” (I Ioan IV, 20-21). Un alt exemplu din minunatele Sale învăţături, exprimat prin dumnezeiescul Său grai, este legea iertării: „Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei VI, 12), lege care recomandă bunătatea şi mila, în locul răutăţii, pedepsei şi judecăţii. Pentru învăţăturile Sale, care au schimbat faţa lumii în privinţa valorilor supreme ale vieţii şi mântuirii, Iisus Hristos Domnul nostru a pătimit răstignirea şi moartea, dar nu a renunţat la ele. A murit pentru ele, pentru ca noi să le înţelegem şi să le urmăm. El a venit şi ca să ia asupra Lui păcatele oamenilor şi să le răscumpere prin Jerfta Sa, căci scris este că „a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat” (Isaia, LIII, 5). Toate acestea constituie stâlpii pe care s-a clădit religia creştină şi Biserica lui Hristos. Pentru toate acestea, să primim „vestea minunată” a Naşterii Domnului cu reînnoirea credinţei noastre în El, în Iisus Hristos, Izvorul vieţii şi mântuirii noastre, în învăţăturile Sale şi în Jertfa Sa pentru noi. Să fie pentru noi toţi prilej de mulţumire şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru darul sfânt al vieţii noastre. Să ne întoarcem la curăţia minţii şi inimii copiilor care ne vestesc Naşterea Pruncului Iisus. Cei care iubesc viaţa în Hristos, iubesc, mai întâi, Sfânta Sa Biserică, întemeiată pe pământ, prin lucrarea Duhului Sfânt, şi adusă şi în ţara noastră, prin predica Sfântului Apostol Andrei, care este ocrotitorul României, şi trăiesc o bucurie sfântă, cântând, împreună cu Isaia proorocul: „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu” (Isaia VIII, 9). Dar, pentru a-L mărturisi şi altora, semenilor şi omenirii, potrivit vocaţiei noastre misionare, trebuie să-L avem, noi înşine, pe Dumnezeu în inima noastră, pentru că El ne-a iubit atât de mult, spune Sf. Apostol şi Evanghelist Ioan: „încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, pentru ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan III, 16). Aici este viaţa şi mântuirea noastră, în Biserica Ortodoxă strămoşească, prin rugăciuni la Mântuitorul Hristos şi la Maica Domnului, prin Sfintele Taine şi prin Sfânta Cruce, prin mijlocirile Sfinţilor şi prin slujbele preoţilor, rânduiţi prin hirotonie, de către episcopi, prin Harul lui Dumnezeu, căci, aşa cum spune Sf. Ciprian al Cartaginei: „în afară de Biserică, nu este mântuire”. Mântuitorul ne-a poruncit: „ca toţi să fie una” (Ioan XVII, 21), pentru ca lumea să creadă în una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică, căci dezbinarea duce la neîncrederea în credinţa creştină, la îndepărtarea totală a unora de la credinţă.
Dreptmãritori creștini,
Fiul lui Dumnezeu a venit în lume pentru mântuirea noastră şi, de aceea, Îl numim Mântuitor. Aceasta este bucuria cea mare a Crăciunului, precum a spus îngerul păstorilor în noaptea cea sfântă şi se minunau de cântarea pe care o auzeau deasupra staulului în care S-a născut Pruncul Iisus: „iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că-n cetatea lui David vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul” (Luca II, 10 – 11). De fiecare dată, la Crăciun, vedem slava Fiului lui Dumnezeu întrupat, „slavă ca Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan I, 14). Aşadar, prin Iisus, a venit harul şi, prin har, mântuirea, precum spune Sf. Apostol Pavel: „prin har suntem mântuiţi” (Efeseni II, 5). La Sărbătoarea Crăciunului simţim că Dumnezeu este cu noi, pentru că El Însuşi aşa a proorocit, căci Mesia, cu numele de Emanuil, se tâlcuieşte „cu noi este Dumnezeu” (Isaia VII, 14; Matei I, 23). Fiul lui Dumnezeu S-a făcut asemenea nouă, în afară de păcat, rămânând Dumnezeu. Păstorii I s-au închinat ca unui Mântuitor şi magii I-au adus daruri ca unui Împărat, cum vedem în Icoana Naşterii din noaptea cea sfântă. Aici este, deci, taina şi minunea negrăită din care izvorăşte bucuria şi certitudinea că Dumnezeu n-a lăsat lumea la voia întâmplării după ce a creat-o, ci a mântuit-o prin Fiul Său şi o conduce spre desăvârşire prin Duhul Sfânt. Dumnezeu, descoperit nouă în Betleem, sub chipul Pruncului divin, rămâne ascuns, mai departe, în taina fiinţei Sale, acolo în Ontologia cea inexprimabilă şi necuprinsă de gând şi de cuvânt, adică în ceea ce este şi cum este El în fiinţa Sa dumnezeiască, iar atât cât ni S-a descoperit, pe măsura puterilor minţii noastre, ne este de ajuns pentru viaţa şi mântuirea noastră, umplându-ne de mângâiere şi har. Pentru toate aceste motive, prin glasul Bisericii, suntem chemaţi în aceste Sfinte Sărbători să fim recunoscători şi să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile de care ne-a învrednicit, să preţuim darul vieţii noastre şi să-l folosim pentru mântuirea noastră şi a semenilor noştri, a familiilor noastre şi a poporului român dreptcredincios.
Iubiți credincioși,
Sărbătorile de Crăciun, Anul Nou şi Bobotează trebuie să fie, aşa cum învăţăm din universul colindelor noastre şi din conţinutul cântărilor creştine, o superbă celebrare a purităţii în viaţa noastră. Naşterea Domnului din Preacurata Fecioară, prospeţimea Anului Nou, apele sfinţite ale Bobotezei, îngerescul chip al Sf. Prooroc Ioan, colindele, datinile şi pomul de Crăciun, toate sunt menite să ne inducă o stare de nobleţe sufletească, cel puţin două săptămâni din an, pentru a fi mai buni, mai frumoşi în gândire şi mai curaţi la suflet, plini de iubire faţă de aproapele. Din păcate, printre noi există prea mulţi semeni care sărbătoresc într-un mod fără conţinut spiritual, cu reducere numai la consum material şi distractiv, într-un mediu agresiv şi dizolvant din punct de vedere al valorilor spirituale. Vorbim adesea, pe bună dreptate, de idealuri ecologiste pentru refacerea şi menţinerea creaţiei lui Dumnezeu, a pământului, în toată puritatea, frumuseţea şi rodnicia lui. Dar ar trebui să vorbim cât mai des şi mai convingător, despre promovarea unui ecologism spiritual pentru combaterea poluării sufletelor, în special ale celor tineri, sistematic agresate de libertinajul mediatic, care promovează vulgaritatea şi violenţa, toate aceste poluări fiind consecinţe ale unei libertăţi eronat înţelese şi conducând la răsturnarea valorilor. Libertatea folosită adesea de presă pentru a cultiva limbajul neadecvat, calomnia şi distrugerea morală, libertate pe care cineva crede că o are pentru a spune şi face ce vrea, fără să ţină cont dacă răneşte pe cei din jur, toate acestea sunt consecinţe ale poluării morale. Din punct de vedere creştin, nu este liber cel care poate să facă şi să spună ce vrea, ci este liber cel care spune şi face ceea ce trebuie şi ceea ce este cuviincios şi ziditor pentru societate. Sperăm ca societatea noastră să continue să se reînnoiască prin educaţia creştină. Un rol foarte important îl au preoţii noştri, care, împreună cu profesorii de religie, fac un adevărat apostolat creştin în mijlocul generaţiei care este menită să întinerească Biserica şi societatea, confruntate, material, cu o perioadă grea din viaţa noastră, datorită crizei economice şi morale. Prin această inoculare, prin educaţie, a valorilor creştine primite de la înaintaşi, nu ne vom pierde identitatea, limba, tradiţiile, sărbătorile, bucuriile şi speranţa.
Iubiți slujitori ai altarelor și binecredincioși creștini,
Să mulţumim, cu smerenie şi credinţă, Bunului Dumnezeu, pentru revărsarea de har şi ajutor asupra Arhiepiscopiei Târgoviştei, în anul care se încheie şi să-L rugăm să ne ocrotească şi în anul ce vine, pentru a ne bucura de roade binefăcătoare pentru Biserică şi credincioşii ei statornici. Neuitat rămâne în sufletele noastre, ale tuturor, pelerinajul miilor de credincioşi, împreună cu preoţii lor, la sărbătoarea Sf. Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului şi Mitropolitul Ţării Româneşti, când s-au închinat la Sfintele sale Moaşte. Pentru aceasta, vă sunt tuturor recunoscător, credincioşilor, preoţilor şi vieţuitorilor sfintelor noastre mânăstiri, cu rugăciunile şi binecuvântarea noastră. Totodată, nu trebuie să uităm realizarea, cu smerenie şi credinţă, a ediţiei jubiliare a „Tetraevangheliarului” lui Macarie, cea de-a treia carte apărută la Târgovişte, în anul 1512, şi care reprezintă un remarcabil monument spiritual, cultural şi naţional. Împărtăşindu-vă aceste gânduri şi îndemnuri, vă adresez tuturor, cu prilejul Sărbătorilor de Crăciun, Anului Nou 2012 şi Botezului Domnului, urări de sănătate şi de înnoire a vieţii, cu dragoste şi credinţă întru Hristos, Cel care S-a pogorât din ceruri pentru plinătatea vieţii şi a mântuirii noastre.
În această zi de har dumnezeiesc, vă îmbrăţişez pe toţi, cler şi credincioşi, cu părintească dragoste.
Al vostru de tot binele doritor şi rugător către Hristos, Cel născut în Peştera Betleemului,
† NIFON, Arhiepiscop şi Mitropolit
