Povestea binelui reciproc
”Toată lumea ne spune că am făcut un mare bine acestor copii, însă noi credem că ei ne-au făcut nouă bine, pentru că ne-au umplut sufletele cu bucurie!”
Pentru că luna iunie este dedicată copiilor, continuăm seria poveștilor de suflet, pe care micuții le fac atât de speciale. Doi frați, cu ochii precum murele, au adus o explozie de bucurie în casa a doi părinți hotărâți să își întregească familia prin adopție.
Doamna Daniela și domnul Iustin, doi oameni care au de oferit un infinit de iubire și care au încercat timp de 16 ani să aibă proprii copii. Nu au reușit, dar nu au renunțat nicio clipă. O rudă și-a povestit fericirea după ce a adoptat gemeni, iar în câteva zile au depus documentele pentru obținerea atestatului.
Lucrurile au mers pe un drum lin, își amintesc cei doi părinți fericiți: ”Când i-am văzut, am simțit că sunt copiii noștri! Apoi am văzut că Ana este născută în septembrie, ca mine, iar Aron, în februarie, ca soțul și am zis sigur sunt ai noștri, coincidențele nu pot fi întâmplătoare. Când am solicitat atestatul, am spus doar de un singur copil, nu ne gândeam că vom avea parte de această binecuvântare, de a avea doi copii minunați. Ne era și teamă să ne bucurăm, să nu cumva să se întâmple ceva.”
Și totul a plecat de la o fotografie văzută pe profilul copiilor adoptabili. Micuții erau la Bistrița. Nu a mai contat distanța: ”Am mers mii de kilometri cu trenul. Am făcut Crăciunul în tren, Revelionul în tren, dar a meritat! Noi am fost foarte fericiți să pornim la drum pentru că știam că ne așteaptă copiii. A fost acea chimie între noi de la început. Ne-am atașat reciproc unii de alții, Ana cerea să vorbească în fiecare seară cu noi, după ce am început vizitele în vederea adopției!”.
Când au ajuns acasă, în județul Dâmbovița, în formula completă, toate rudele au venit să îi cunoască pe micuții atât de așteptați și iubiți. Au venit pe rând astfel încât să nu îi sperie pe copii, povestesc părinții grijulii. Aron nu împlinise 3 ani când a ajuns în noua familie, iar Ana avea 4 ani. S-au integrat imediat în noul peisaj familial. S-au bucurat de camera lor colorată, plină de personaje de poveste și unicorni, care îi plac atât de mult micuței. Cei doi pitici își întând mânuțele cât pot ei de mult pentru a-și exprima iubirea pe care o simt pentru părinții lor, Daniela și Iustin. Zâmbesc și se joacă tot timpul, atenți la părinții lor, astfel încât să nu se îndepărteze prea mult. Sunt doi copii foarte prietenoși și cuminți, sunt copii perfecți pentru părinții lor adoptivi!
În data de 6 iulie, Ana și Aron vor avea propria lor petrecere, la restaurant, pentru că părinții le organizează ”slujba de adopție”. ”Este un fel de botez, un bun venit în familia noastră, cu binecuvântarea primită în Biserică.”, spune mama emoționată.
”Mami este buburuza mea, iar tati este unicornul meu! Aron este elefantul Cici!”. Descrierea sinceră este făcută de Ana, care are doar 4 ani, dar care este nu doar foarte frumoasă, ci și isteată, iubitoare și foarte geloasă, spun părinții ”Trebuie să îi spunem continuu cât de mult o iubim, are nevoie de această confirmare permanentă. Dacă îl luăm în brațe pe Aron, reacționează imediat <<Da, eu nu mai însemn nimic pentru voi>>, ne atrage atenția tot timpul.
Ana ne sporește atenția. Încercăm să îi luăm mereu în brațe pe amandoi în același timp, toate activitățile le facem împreună. Ei vor să ne ajute chiar și la treburile gospodărești, sunt foarte implicați alături de noi. ”Pentru noi nu este o problemă faptul că Ana este geloasă”, spun părinții, pentru că au suficientă iubire de oferit amândurora, în mod egal.
Despre Aron, la fel, doar cuvinte de laudă: ”Aron este foarte atent, închide mereu ușa, stinge luminile, își ia farfuria de pe masă după ce termină de mâncat. Este surprinzător! Nu există zi în care Aron să nu ne facă să plângem de bucurie, cu iubirea și ghidușiile lui.”
Aron spune că Ana este ”frumoasă și bună”, iar Ana spune că Aron ”este frumos, mă joc cu el, e bun, dar face prostii…”. În ochii copiilor, mami este frumoasă, iar tati este bun. În doar două cuvinte , mama spune că cei doi copii reprezintă ”viața noastră”, iar tatăl spune că sunt ”totul nostru”!
”Să facă pasul acesta fără să se gândească la nimic, iar când își vor vedea copiii, vor ști că sunt ai lor” este mesajul celor doi părinți pentru toți cei care iubesc copiii și consideră că au loc în casă, dar mai ales în inimi pentru aceste suflete, care își așteaptă părinții perfecți cu ochii plini de speranță.
Cei doi părinți au simțit din prima clipă că micuții sunt copiii lor: ”M-a întrebat Ana când ne duceam la Biserică, de Înălțare, <<Mami, tu când m-ai născut pe mine, când m-ai vazut prima dată?>>. Și mi-am dat seama că da, acesta este răspunsul, în data de 29.11.2023, cea mai minunată zi!”.
La întrebarea cum vă vedeți peste câțiva ani, părinții răspund cu zâmbetul pe buze ”îngrijorați”, întrucât știu că fiecare etapă din viață vine cu emoții și își doresc să fie cei mai buni părinți pentru copiii lor. Noi considerăm că acest lucru se întâmplă deja și îi felicităm și pentru deschidere și pentru alegere și pentru felul în care își iubesc micuții!
sursa: DGASPC Dâmboviţa
