“Se spune ca daca vrei sa fii respectat, respecta. Ca politist poti respecta numai legea, uneori esti selectiv cu oamenii cu care intri in contact.
Am respectat intotdeauna omul care mai presus de respectul sau mi-a oferit dezinteresat bunavointa, intelegerea si sinceritatea sa.
Respectul este indoielnic cand vine din partea celui ce incalca legea in mod frecvent si flagrant.
De fapt nu este respect, ci un amstec de teama si ura, daca un politist trezeste astfel de sentimente in sufletul unui infractor atunci el se respecta pe sine si profesia sa.
Desi este greu de crezut, interlopii, hotii, criminalii au uneori manifestari similare acordarii respectului lor celui care il pun dupa gratii, nu o recunosc fatis si incearca sa disimuleze admiratia fata de anchetator in spatele privirilor reci, pline de ura.
Nu este mai putin adevarat ca un infractor isi studiaza atent anchetatorul, incercand tot timpul prin orice fel de mijloace sa-l deruteze si sa-i denatureze imprejurarile comiterii faptei, dar asta se intampla numai atunci cand cel care in ancheteaza se lasa amagit de simularea respectului de catre anchetat.
Respectul infractorului are culoarea si valoarea bancnotelor din plicul pe care incearca sa-l strecoare subtil in buzunarul politistului care-l ancheteaza, un fel de apa chioara colorata in culorile cernelei tipografice de la monetaria nationala.
Nu poate fi nimic mai josnic decat dramuirea onoarei unui om si evaluarea asa-zisului respect intr-o suma mai mare sau mai mica.
Se spune ca nu este vinovat cel ce ofera, ci doar cel ce cumpara, si cred ca acesta este adevarul.
In anul 2oo3, intr-o comunitate de rromi asa-zisul stabor, judecata tiganeasca, atinsese apogeul.
Rromii comunitatii care veneau din strainatate erau oblibati sa plateasca sume importante de bani unui autointitulat staborist.
In fapt se comitea o serie intreaga de talharii asupra lor si erau deposedati de bani, masini si chiar case de locuit.
Metoda era cea clasica, P.C “staboristul” imprumuta sume de bani celui ce pleca afara si cand acesta se intorcea constata ca dobanda sumelor imprumutate era de trei, patru ori mai mare decat suma imprumutata initial.
Nu avea cum sa plateasca aceasta suma si, prin violenta si amenintari, era deposedat de casa, masina sau suma respectiva.
Cunosc faptul ca in acea perioada s-a implicat si S.R.I in stoparea fenomenului respectiv si ca in diferite publicatii din Dambovita se relatau faptele lui P.C.
Numai ca la conducerea unui serviciu care avea ca principala atributiune cercetarea unor astfel de fapte se afla un “politist foarte respectat” de staborist.
Majoritatea faptelor sesizate au fost cercetate superficial, denuntatorii au fost intimidati chiar de anchetator si sub amentintarile staboristului si a gruparii sale ei si-au retras pe rand plangerile sau si-au schimbat declaratiile anterioare.
Totusi, din cauza faptului ca in mass media locala a fost dezbatut acest subiect, staboristul a renuntat pentru o perioada la astfel de fapte, sfatuit si de politistul ”respectat”.
D.D.”
20