“In 1987, dupa ce rezolvasem un caz de omor in care un adolescent de 17 ani ajunsese criminal, peste noapte aveam sa fiu sesizat despre disparitia stranie a unui barbat de 67 de ani.
Nu stiu de ce, am impresia ca cele mai multe fapte cu violenta se petrec in lunile de toamna si in general in sezonul rece.
Era noiembrie 1987. O batrana mi-a adus la cunostinta ca de circa doua saptamani nu mai stie nimic de sotul ei.
Disparuse pur si simplu de la o stana situata pe un camp, la circa 2 km de localitate, langa liziera padurii.
Colegii mei nu prea erau incantati sa cutreiere campul imbibat puternic de ploile reci de toamna asa ca mi-a revenit cinstea de a face cercetarile.
Mai intai am stat de vorba cu cei trei ciobani care lucrasera cu cel disparut. Din relatarile lor se ridicau serioase semne de intrebare cu privire la disparitia batranului.
Imi spuneau ca a plecat fara sa-i anunte, noaptea, pe o ploaie torentiala.
Ce ma intriga era faptul ca la stana gasisem cismele batranului, singura pereche de incaltari cu care please de acasa.
Gandurile mele zburau la balada Miorita, numai ca acolo nu era un picior de plai, ci mai degraba o mlastina imensa si era foarte greu sa mai gasesti categorii de urme care sa intereseze cercetarea.
Cateva zile am tot batut campurile si padurea, rascolind atent pana si musuroaiele de cartita. Credeam ca bietul om fusese omorat si ingropat pe camp.
Am hotarat sa extind cercetarile pe raza localitatilor invecinate. Un paznic de noapte de la Postul de politie Cornatel mi-a declarat ca in urma cu ceva timp gasise un batran cazut pe strada, sumar imbracat, descult si cu semnalmentele batranului disparut.
Il gasise in coma si anuntase salvarea, care-l transportase la Spitalul Titu.
Gasisem la camera de garda a spitalului o inregistrare evaziva despre un batran neindentificat, adus cu salvarea de la Cornatel, precum si medicul care fusese de garda atunci.
Am stat de vorba cu medicul respectiv care nu stia exact unde trimisese batranul dupa ce-l examinase si constatase ca suferise o comotie cerebrala severa.
Nu se mentiona in raportul intocmit de medic exact locul unde fusese trimis batranul, dar o asistenta mi-a spus ca salvarea (credea) l-a dus la Bucsani, deoarece se refuzase internarea sa la Titu.
Am plecat spre Spitalul Bucsani, unde nu exista nimic scris in raportul de garda despre acest caz, dar o alta asistenta imi spusese ca batranul nu a fost primit in spital si trimis inapoi la Titu.
M-am reintors la Titu unde de data aceasta am schimbat tonul discutiei, fiind mult mai acuzator la adresa cadrelor si intr-un final aveam sa aflu ca batranul fusese dus cu salvarea la spitatul “C”, din Bucuresti.
A doua zi eram la spitalul “C” din Capitala unde aveam sa constat aceeasi indolenta si nepasare in pastrarea evidentelor medicale, dar intr-un final aveam sa aflu ca batranul murise pe masa de operatie.
Era inregistrat ca NEINDENTIFICAT si transportat la morga spitalului. Surpriza cea mare avea sa fie pentru mine faptul ca desi cadavrul batranului figura in acte ca fiind in morga spitalului, nu era acolo, disparuse!
Va urma …”
DD
20