“Perioada ’90 -’93 a fost pentru unii dintre noi una a reevaluarilor relatiilor dintre societate si institutiile statului.
O perioada in care multi militieni au platit pentru agresivitatea lor, iar infractorii au crezut ca pot face tot ce vor.
La noi, in Dambovita, se inregistrau fapte ce marcau profund opinia publica, prin anvergura violentei si dezinvoltura infractorilor, pe fondul lentorii cu care organele de ordine se adaptau la noul statut.
Specific acestei perioade a fost modul in care se comiteau talhariile, in grup, vizand in special unitatile alimentare cu capital privat, ferme agrozootehnice si persoane private cu averi stranse pe cai ilicite, pana in ’89.
Abatoare din Dambovita, ISCIP_uri si ferme ale IAS-urilor erau pradate de grupuri de talhari care agresau si legau paznicii societatilor si furau tot ce se putea valorifica.
Libertatile obtinute cu sacrificii in decembrie ’89 isi aratau si partile intunecate prin recrudescenta violentei si diversificarea metodelor folosite de infractori.
In ianuarie 1990, intr-o noapte am fost sunat sa intervin la un ISCIP unde mai multi rromi atacasera paznicii cu pietre,ii imobilizasera, apoi sustrasesera circa 4o de porci.
Cand am ajuns acolo, unul dintre paznici era in coma, fusese lovit cu o piatra in tampla, peste tot zburau pietre, bucati de gheata si bolovani de pamant.
M-am apropiat de gardul unitatii si am distins in noapte, la circa 2o de m, un grup de circa 2o de persoane care aruncau cu diverse obiecte in noi. Am iesit printr-o spartura din gardul de sarma si am incecat sa ma apropii de talhari.
Mergeam cu spatele spre atacatori si la un moment dat am fost lovit cu o piatra in cap, am simtit imediat un val de caldura pe fata si pe ceafa, dupa aceea gustul sangelui in gura.
M-am intors spre rromi, le-am strigat sa inceteze, am somat si am tras in aer doua focuri de avertisment, dar la -20 de grade pistolul Carpati scotea un zgomot de pocnitoare disertizata.
Curgea in jurul meu ploaie de pietre si bolovani inghetati si dupa ce am somat din nou, am indreptat pistolul spre picioarele unui rrom care era la o distanta de circa 20 de m de mine si am apasat pe tragaci.
Am auzit atunci un tipat de durere si am vazut cum grupul atacatorilor a luat-o la fuga spre comuniatea de rromi, abandonand pe camp porcii furati. Au capatat atuci curaj si ceilati paznici si unul dintre inginerii societatii si m-au urmat indeaproape pana am reusit sa imobilizam unul dintre talhari.
Spre surprinderea mea, nu era cel atins de glontul pistolului meu. Era unul care consumase mai mult alcool decat ceilalti si nu mai putuse sa fuga.
Va urma…”
DD
20