Duminică, 29 noiembrie 2015, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit NIFON, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit, după Sf. Liturghie, slujba de sfințire a palatului brâncovenesc de la Potlogi, a cărui restaurare a fost recent finalizată cu ajutorul fondurilor europene.
La eveniment au participat oficialități județene și locale, precum și din județele învecinate sau din Republica Moldova, reprezentanți ai vieții culturale locale și naționale, dar și numeroși credincioși. Dintre demnitarii prezenți amintim amintim pe domnul Sorin Chelmu secretarul general al Guvernului, domnul Adrian Țuțuianu, președintele Consiliului Județean Dâmbovița, domnul Ioan Marinescu, prefectul de Dâmbovița, domnul Anatolie Dimitriu, președintele Raionului Ialoveni din Republica Moldova (raion înfrățit cu județul Dâmbovița), academicianul Răzvan Theodorescu, doamna Rovana Plumb, fostul Ministru al Muncii dar și domnul deputat Ionuț Vulpescu, fostul Ministru al Culturii
După încheierea ceremoniei liturgice au fost rostite câteva alocuțiuni, apoi a fost tăiată panglica inaugurală și s-a vizitat palatul.
În cuvântul său, Înaltpreasfinția Sa a evocat importanța spirituală și culturală a ansamblului brâncovenesc de la Poltogi, ridicat de Sf. Voievod Martir Constantin Brâncoveanu, la finele secolului al XVII-lea, semn peste veacuri al credinței sale neclinite în Dumenzeu, dar și al erudiției sale binecunoscute. Mărturisitor al credinţei străbune, iubitor de spiritualitate ortodoxă şi cultură românească, înnoitor de veac şi pildă de înţelepciune, măestrie şi curaj, Sfântul Voievod Martir Constantin Brâncoveanu reprezintă o fericită expresie a sintezei dintre credinţa creştin-ortodoxă şi cultura românească, fiind o personalitate simbol a istoriei noastre naţionale, exemplu desăvârşit de fidelitate faţă de Biserica strămoşească şi neamul nostru românesc, dar și un model de politician creştin, ce nu a pregetat, niciodată, să-şi pună viaţa pentru crezul său, pentru mai binele neamului nostru, dar şi pentru biruinţa crucii lui Hristos.
În ciuda vitregiilor vremii, Voievodul român a rămas statornic în credinţa străbunilor săi şi a murit ca martir al credinţei, ca jertfă pentru un viitor mai bun al neamului său, pentru o pilduitoare contribuţie la revigorarea creştinismului european şi exemplu peste veacuri, demn de urmat de fiii naţiei noastre
20