“Bătrâna era foarte speriată si dezamăgită că nu reţinuse decât faţa neagră și asudată a agresorului precizând că nu l-a recunoscut şi că agresiunea avusese loc în jurul orelor 19,30-20.00. După ce am părăsit camera bătrânei, am mers în curte şi exact sub geamul camerei, am remarcat o urmă de încălţăminte (bocanc) imprimată în pământul umed. “Polițistul detergent” B.C. aflând între timp că sunt în zonă venise într-un suflet să mă apostrofeze. I-am adus la cunoștință că fusesem trimis de Inspectorul Şef şi atunci, acesta a plecat nervos.
Am luat legătura cu serviciul criminalistic rugându-i să vină din nou la cercetare la fața locului. De această dată, au ridicat cu mulaj urma de bocanc, iar desenul de pe talpă având o tăietură adâncă, purtătorul putea fi identificat uşor. Am plecat în localitate pentru culegerea de informații și am ajuns la unul dintre paznicii de noapte. Acesta, după mai multe bâlbâieli mi-a spus că a observat pe strada victimei, cu o seară înainte, pe la orele 19,45 pe numitul D.V. rrom dintr-un alt sat al localității, că era băut bine şi că se învârtea fără rost. L-am recompensat cu o sumă de bani, din banii mei, şi am plecat.
Pe drum, am fost oprit de o altă bătrână care mi-a spus că tot seara trecută cineva a încercat să pătrundă în domiciliul ei. În curtea ei sub o fereastră am remarcat aceeași urmă de bocanc ca şi la cealaltă victimă. Bătrâna fusese la sediu să reclame tentativa de tâlhărie, însă, “plutonierul detergent” B.C. nu a mai înregistrat plângerea bătrânei. Am raportat d-lui Inspector Şef cele constatate şi am solicitat conducerea la subunitate a suspectului D.V. S-a format o echipă de patru polițiști din care am făcut şi eu parte şi ne-am deplasat la domiciliul suspectului. Când a ieşit la poartă, am remarcat petele de sânge multiple de pe geaca cu care era îmbrăcat și de pe bocancii cu care era încălţat. Desigur, bocancul drept avea pe talpă o tăietură pe care o constatasem şi la urma găsită la locul faptelor.
Deoarece eu nu mai aveam competenţă de cercetare în acea localitate, după ce l-am condus pe suspect la birou, am raportat d-lui Inspector Şef şi am plecat la locul meu de muncă. Nu o să vă vină să credeţi ce a urmat. Şeful echipei care venise la solicitarea mea de la I.P.J. Dâmbovița era condusă de un colonel de la Serviciul Judiciar, F.T. Era un ofițer arogant şi superficial în profesie, şi mă privea cu un fel de dispreț. “Plutonierul detergent” îi tot spunea că ceea ce constatasem eu era aberant şi că el alcătuise alt cerc de suspecți. Aşa cum mă aşteptam, după plecarea mea şi după o audiere mai mult decât superficială i-au dat drumul suspectului.
Norocul meu fusese atunci faptul că eram prieten cu criminalistul N.C. iar acesta, la rugamintea mea, ridicase atât bocancii cât și geaca plină de sânge a suspectului în vederea expertizei. După patru zile aveam să aflu că o altă bătrână singură fusese agresată în locuinţă şi deposedată de bunuri. De această dată, prietenul meu criminalist N.C. ridicase niște amprente de pe un pahar folosit de tâlhar. Comparând amprentele ridicate cu cele ale suspectului indicat de mine, adică D.V. constatase că acestea coincid.
Tâlharul D.V. a fost reținut şi ulterior arestat pentru cele șapte infracţiuni de tâlhărie. La scurt timp, domnul Inspector Şef V.A. m-a sunat şi mi-a spus textual: – “Salutări de la tâlharul D.V”, apoi a închis. Infractorul, a fost condamnat la trei ani cu executare. O bună bucată de timp, bietele bătrâne au răsuflat uşurate, însă, liniştea lor nu a durat decât 2 ani şi șase luni, după care a început iar teroarea…
Va urma,
D.D”
20