“Aflu cu stupoare (și nu prea, hai să nu fiu ipocrită) că-l regretă unii de mor pe cel botezat, de-atâta „cinste”, Nașul PDL de Dâmbovița. Prietenii lui știu de ce. Dar mai știm și noi, cei care am avut curiozitatea profesională, anduranța la amenințări și nefericirea să-i investigăm gazetărește afacerile personale făcute cu paralele publice de „regretatul” Florin Popescu. Oh, da, cum aș putea uita opt ani de jaf politic criminal organizat și tot atâția ani de prigoană la adresa Trustului ARTPRESS și a familiilor noastre?
„Curat constituțional și democratic”, cum ar zice-o Conu Iancu de-ar mai trăi să vadă ce personaje interlope și șmechere populează politica României cea modernă și în corupție eternă. Cum de Nașul PDL Florin Popescu am scris până m-am plictisit de el, fără ca organele abilitate (plătite și ele tot din bani publici!) să-l oprească din activitatea infracțională, m-a cuprins așa o lehamite, greu de exprimat în cuvinte respectuoase, la adresa statului de drept și a instituțiilor sale de trântă cu mafia.
Tocmai ce-am văzut că șefa antimafia era Mafia în persoană. Că unele instituții au început de curând să șteargă pe jos cu mafioții și să dea lustru la scările DNA cu ei, e bine, bine, e foarte bine! Ce să zic? Bine c-o fac și acum, așa de târziu! Doar că nu pot să nu întreb de ce au fost lăsate ani de-a rândul aceste grupări politico-interlope să jefuiască libere și liniștite bugetele publice și să atace mortal libertatea presei? Cui i-a folosit? României în niciun caz! De ce oare au făcut-o, dacă nu cumva din cauza complicităților pe care grupările mafiote le aveau cu unele instituții de forță ale statului? Și-acu’, să vezi și să nu crezi: cică unii din Dâmbovița îl regretă pe Florin Popescu.
Taman acu’ s-au găsit să spună așa o enormitate, când dâmbovițenii văd în sfârșit cum sunt umflați cu mascații complicii lui Florin Popescu și încărcați în dube pentru a fi azvârliți la groapa de gunoi a politicii „democrate”. Nouă să nu ne ceară nimeni să-l regretăm pe Florin Popescu. Ar fi culmea să-l regretăm tocmai noi, cei de la Jurnal de Dâmbovița și de la fosta TV ARTPRESS, pe care le-a asasinat economic această grupare politico-infracțională transpartinică. Ar fi ca și cum ne-ar cere cineva să ne amintim cum ne-au batjocorit ani de-a rândul, cum ne-au înjurat, ne-au agresat, ne-au amenințat, ne-au târât fără probe prin zeci de procese doar ca să ne intimideze și să ne discrediteze.
Deși n-au câștigat niciun proces, oricâte pile și-au pus, au reușit totuși să ne facă viața de nesuportat în acest județ în care până și aerul a devenit irespirabil de-atâtea… aere și fumuri emanate de escrocii cu fețe umane. În fine, s-au răzbunat cum s-au priceput ei mai mârlănesc, după fiecare nouă anchetă de presă care dezvăluia noi și noi tentacule ale acestei caracatițe politico- interlope pe care Florin Popescu și complicii săi au îmbuibat-o din bugetele publice.
Or fi câțiva, nu zic nu, care au profitat peste orice limită de generozitatea ilegalităților famigliei PDL al cărei Naș în Dâmbovița a fost timp de 4 ani președinte al CJD. Că la București i se zicea „finul” aveam s-o aflăm chiar din gurița bogată a Elenei Udrea. Altă „regretată” a zilelor noastre, care se plângea la televizor că nu se mai simte în siguranță în statul de drept, cel croit după chipul și asemănarea famigliei sale politice.
Că, pe de altă parte, vedem cum gruparea „regretatului” Florin Popescu este mai transpartinică chiar decât o bănuiam noi, nu face decât să ne lămurească de ce i s-au mișcat dosarele penale de la Poliție și DNA ca ochii-n capu’ mortului. Și, mai ales, am priceput de ce s-au străduit în ultimii doi ani niște „adversari politici” să-i ridice statui Nașului PDL de Dâmbovița, când se cuvenea să-i ridice urgent imunitatea în primăvara anului trecut.
P.S. Vă fac o mărturisire de suflet: vrem să-l iertăm și să-l uităm, dar ar fi culmea să-l și regretăm!”, scrie Alina Mavrodin în editorialul său din Jurnal de Dâmboviţa.
sursa – Jurnal de Dâmboviţa
20